Să renunţ

           Tu ai renunţat la ceva drag din viaţa ta? Poate la o petrecere sau la pantofii pe care îi vroiai de mult timp. Dar eu nu mă refer la lucrurile materiale.  La oameni, la oamenii dragi ai renunţat?

          Să vă spun de ce am renunţat eu la ei. Nu am avut motive precum că m-aş fi plictisit de ei sau că nu îi găseam folositori. Nu, căci am ţinut atât de mult la aceştia şi petreceam clipe minunate împreună. Am râs, am lucrat, am plâns, am călătorit, am împărţit acelaşi pat cu ei. Am crescut şi eu, şi ei. Iar cum nu toţi ne naştem cu acelaşi sânge, nu toţi ne îndreptăm spre acelaşi capăt. Eu am renunţat la oamenii pe care îi iubeam atunci când am ştiut că ei se vor schimba. Am renunţat atunci pentru ca ei să rămână pentru mine aceeaşi: oameni simpli, cu frumuseţea şi cu bunătatea lor.

       Cu toţii avem libertatea de a ne alege cariera, viaţa pe care să o trăim, persoanele care să ne înconjoare. Eu am ales să am în suflet pe toţi oamenii pe care i-am iubit, cu acel strop de magie pentru care i-am iubit şi i-am preţuit. Şi am făcut pas înapoi înainte ca ei să îşi piardă magia şi să rămână doar simple personaje ale unui basm fără final fericit. 

Anunțuri

4 romani plecati in Siberia

Felicitari celor trei ieseni pentru calatoria in Siberia, care a durat din iunie 2014 pana in noiembrie 2014. Acestia si-au propus sa gaseasca comunitatile de romani deportati in Siberia în gulagurile sovietice. Si dupa cum au vrut ca totul sa fie „romanesc” au ales ca mijloc de transport un Aro 243, produs in anul 1922. 

10678842_972219852793901_1811960557311415719_n

 

Mai multe informatii si actualizari gasiti pe pagina lor de facebook, https://www.facebook.com/4RomaniInSiberia?fref=ts

Cum crestem

Azi am vizionat un concert de-al lui Tudor Gheorghe si, pe langa ca am fost din nou impresionata de talentul sau, am facut o comparatie cu ceea ce imi placea cand aveam pana in 15 ani si ceea ce prefer acum.

Pe atunci ascultam melodii de ale Rihannei, acum in mare parte le detest. Uram manelele, si asta era precum un slogan pe care mai toti copiii il spuneau. Insa acum, la petreceri, cand te intalnesti cu totii colegii si vrei sa dansezi ce conteaza ca sunt manele, muzica populara sau lautareasca? Cand eram mica iubeam galagia si eram convinsa ca atunci cand voi fi mare voi locui in centrul orasului, unde va fi aglomeratie. Doamne, multumesc ca ai mei au ales o casa la periferia orasului! Imi placea sa port inele cu pietre stralucitoare si mari, acum nu port niciunul si ma rezum la lucruri simple.

Pe atunci eram influentata, fara sa imi dau seama de tot ceea ce era in jurul meu, nu ca nu as fi si acum,insa nu in aceeasi masura. Acum am propriile preferinte si propriile pareri. Acum caut melodii care sa nu fie „goale”, ci cu continut, care sa ma linisteasca, si care sa imi transmita ceva. Ma bucur nespus de zona lipsita de aglomeratie in care stau, caci asa pot bea cafeaua linistita in diminetile de vara, cu parintii mei, pe terasa. Am renuntat la toate acele accesorii impunatoare. Acum aleg haine cu care sa ma simt bine, bijuterii care sa dea un plus de eleganta. Dar cu toate aceste minusuri, sa le numesc asa, nu aveam internet si calculator, jucam Sotron, Ascunsa si multe alte jocuri. Sarbatorile erau sfinte si care uneau familiile la o singura masa. Nu exista asa o mare diversificare, te bucurai de simplitate si erai multumit, acum totul ti se pare nepotrivit si insuficient.

Noi crestem. Pana cand murim. Si pana cand murim tot invatam. Timpurile s-au schimbat, la fel si cerintele societatii. E greu sa ai ideile tale si sa nu te lasi purtat pe bratele noilor vremuri.  Sa iti gasesti locul si sa te simti bine acolo.

Daca atunci cautam necunoscutul, se pare ca azi avem parte de prea mult; azi cautam linistea de odinioara.

602626461472a9d1c69ac3132c1b2822

„Nu sunt niciodată singur oriunde aş fi. Aerul îmi dă un secol de iubire, respir prin râs, prin lacrimi, prin victorii, pasiuni, gânduri, memorii, prin bucurii, respir prin nuanţele soarelui pe pielea mea; respir în acelaşi aer care a fost inspirat de alţii înaintea mea. Aerul care le purta viaţa. Şi aşa cum aş putea vreodată să spun că sunt singur?”

8aab2d18426f1d022d3151ba8949e39a

Tu ce alegi?

Esti trezit de dimineata de razele soarelui care intra prin perdeaua de la geamul care te desparte de un portret de vis, conturat de munti inalti cu brazi albi si cer senin. Te desprinzi cu greu de plapuma care ti-a tinut cald, iti intinzi bratele de parca ai fi stat intr-o cochilie; deschizi usa de la balcon si lasi sa te inunde aerul acela rece. Inchizi ochii si inspiri adanc, simti cum fiecare por este patruns de acea putere de viata. Ametesti. Mai ca incepi sa te simti luat pe sus si sa zbori. Dar privesti inapoi. Uite ca ai lasat in spate un an de zile, si inca atatia. Prieteni adevarati sau care te-au tradat, momente de impas peste care ai trecut cu brio sau in care ai fost rapus, oamenii noi care au aparut in viata, realizarile tale. Nu eziti sa iei cu amanuntul fiecare parte a corpului tau si a mintii tale.

Nu esti sigur daca e potrivit de locul in care te afli. Chiar este acesta cel mai potrivit pentru tine? Toti acesti oameni care iti sunt in jur iti sunt si prieteni? Hm, se pare ca incepi deja sa ii cunosti si sa vezi ca nu toti sunt ceea ce par a fi. Privesti in urma. Cu ei ai petrecut clipe frumoase, dar acum cu ce te-ai ales? Cu vorbe urate. Se pare ca te-ai cam pacalit cu prietenia lor.  Bati in retragere. Dar stai, ca nu ai decat 19 ani, acesta e inceputul; pastreaza ce e mai bun pentru oamenii care conteaza cu adevarat.

Nu stii daca ai luat cea mai buna decizie si in legatura cu viitorul ales de tine. Te dezechilibrezi foarte usor; oamenii sunt rai. Tu ii asculti pe toti, dar ei nu. Tu le asculti parerile, dar nu iei in calcul ceea ce simti tu. Astazi crezi ca este bine sa fii aici, iar indata iti este mai bine si in cealalta parte. Hei! E momentul sa iti auzi inima si sa vezi ce spune si ea; la urma urmei, e viitorul tau, si nu al celor din jur. Nu oscila, focalizeaza-te asupra unui singur punct si lupta inspre.

Iti place mirosul acela imbatator de cafea. Se gandeste mereu la tine. Se pare ca ea s-a trezit inaintea ta sa te intampine cu o ceasca de cafea. Si cu un zambet care dezvaluie atata inocenta. Iti place sa te pierzi in ochii ei negri; sa te incalzesti in bratele ei primitoare. Acum stai si o privesti si ea sta si iti zambeste. Haide, nu mai fi asa serios ca nu rezisti zambetului ei fermecator.

Acum parca vrei sa lasi totul in urma si sa o iei de la capat. Astazi este o noua zi si soarele iti zambeste. Tragi aer adanc in piept si te gandesti incotro o apuci; au anuntat vreme frumoasa. Dar nu uita sa iti impachetezi bagajul. Ce e drept, e cam mare. Cand inchizi geamantanul sa verifici daca nu ai uitat amintiri, prietenii, iubiri, regrete, visuri. Si hai odata, grabeste-te! Prietena ta te asteapta cu ceasca de cafea.

Processed with VSCOcam with a6 preset

De ce suferim noi?

Omul a fost creat de Dumnezeu din iubire. I-a dat ratiune pentru a putea judeca si a lua decizii. I-a  dat si un corp pe care este dator sa il ingrijeasca. Si i-a mai dat si suflet pentru a simti tot ceea ce noi numim sentimente, trairi, stari. Fie ca esti barbat sau femeie, iubesti, suferi, simti, traiesti si mori.

Femeia a fost inzestrata cu sensibilitate, candoare, frumusete. Ea se gandeste intotdeauna la consecinte, dar la fel de usor poate fi luata de val. Ii plac detaliile si atunci cand intalneste asa-zisul barbat perfect incearca sa fie totul ca la carte, de multe ori incercand prea mult. Si paseste cu ochii inchisi, isi creeaza scenarii dupa bunul plac, crezand le va aplica in viata sa. Se minte singura si isi face rau singura. Crede ca ii stie fiecare miscare, ca il cunoaste destul de bine, ca se potrivesc si sunt perechea minunata. Dar daca vine momentul in care el spune stop? Si uite asa tot ce a cladit atatea nopti la rand se risipeste in cateva secunde. Si plange azi, maine. Sta in pat vreo trei zile si spune ca nu merita sa i se intample asta.Ce asteapta? Sa isi puna ordine in ganduri, sa vada ce a fost gresit. Nu, nimeni nu merita sa sufere, dar este inevitabil. Cine aduce aceasta suferinta? Noi insine.

Ea iubea, iubea ceea ce ii placea ei sa iubeasca la el, vedea in el ceea ce vroia ea sa vada la un barbat si credea ca il va modela dupa bunul plac. Gandul ii zbura departe de realitate, hranindu-se cu visuri si sperante desarte. Si asa isi da seama ca ea si-a pus sufletul pe tava fara a i se oferi nimic la schimb, ca ea s-a gandit la toate mereu pentru a fi totul minunat si a iesit cum se poate mai rau. Dar s-a uitat in oglinda si sa vada ce isi doreste cu adevarat? Sa prinda vise in zbor sau ele sa vina la ea?

Featured image

festival

Cum ieri a fost 31 octombrie, ziua de Halloween, si cum pe mine nu ma prea atrage ideea transmisa de aceasta, am gasit insa alt fel de carnavaluri, la fel de pline de culoare si viata. Si cum am dat pe un site peste un articol cu „20 dintre legendarele festivaluri ale lumii”, eu amintesc doua care mi-au placut mie cel mai mult: Festivalul Culorilor, sarbatoarea Holi a indienilor si Carnavalul din Venetia, Italia.91a7ae4ae43610df0e7b13d3d2c75e65_970x

cd5c70ea761739a8b297ef77f938099d_970x

Puteti vedea mai multe accesand http://news.distractify.com/people/legendary-festivals/?v=1&img=7ac0bf